„Păzeşte-Mă Doamne, căci spre Tine am nădăjduit. Zis-am Domnului: «Domnul Meu eşti Tu, căci bunătăţile Mele nu-Ţi trebuiesc».” 2Sfinţilor celor din pământul Lui minunate a făcut Domnul toate voile Sale întru dânşii. 3Înmulţitu-s-au slăbiciunile lor, după aceea au sârguit. 4„Nu voi aduna adunările lor din vărsările de sânge, nici nu voi pomeni numele lor pe buzele Mele. 5Domnul este partea moştenirii Mele şi a paharului Meu. Tu eşti Cel ce-Mi aşezi din nou moştenirea Mea. 6Funiile Mi-au căzut întru cei foarte puternici, pentru că moştenirea Mea foarte puternică Îmi este. 7Bine voi cuvânta pe Domnul Cel ce M-a înţelepţit; încă şi până în noapte m-au învăţat rărunchii Mei. 8Vedeam pe Domnul naintea Mea pururea, căci de-a dreapta Mea este, ca să nu Mă clatin. 9Pentru aceasta s-a veselit inima Mea şi s-a bucurat limba Mea, încă şi trupul Meu se va sălăşlui întru nădejde. 10Căci nu vei părăsi sufletul Meu în iad, nici nu vei da pe Cel cuvios al Tău să vadă stricăciune. 11Cunoscute Mi-ai făcut căile vieţii, umplea-Mă-vei de veselie cu faţa Ta, de desfătare cu dreapta Ta până în sfârşit.”
